Calatoria noastra istorico-sentimentala in fosta Piata a Teatrului National a luat sfarsit. Cititorii mei rabdatori si curiosi asteapta un final al acestei povestiri.

*********************

Totul a inceput cu construirea Teatrului cel Mare la jumatatea veacului al XIX-lea ; frumosul edificiu a carui constructie durase 6 ani din cauza intreruperilor cauzate de miscarea revolutionara din 1848, dar si de lipsa de fonduri, a dat nume si viata locului, facandu-l pentru aproape un veac inima orasului, cel mai animat spatiu public al Bucurestilor. Aveai de ce sa vii in Piata Teatrului, aici erau marile localuri, salile de spectacol si de bal ale orasului, magazinele de delicatese …

Aparitia unui Teatru National era o aspiratie veche a iubitorilor de spectacol bucuresteni. Pana in primele decenii ale veacului XIX, putinele spectacole de teatru erau sustinute de trupe straine, in spatii mai degraba improvizate. Cel mai vechi teatru al Bucurestilor, infiintat la 1818 de domnita Ralu, fiica lui Ioan Gheorghe Voda Caragea, la Cismeaua Rosie [ce se gasea aproape de actuala intersectie a Caii Victoriei cu Str Berthelot], a fost un inceput, dar mai degraba un teatru grecesc, unul din focarele miscarii eteriste pentru eliberarea Greciei. Salile Slatineanu si Bossel aparute mai tarziu au fost germenii crearii unui teatru romanesc, facand posibila aparitia primelor trupe autohtone si a unei dramaturgii romanesti.

Iata un afis de spectacol la National din 1857, in care se combina literele latine cu cele chirilice, limba romana cu cea franceza [alfabetul latin va inlocui definitiv pe cel chirilic cativa ani mai tarziu, pe timpul domniei lui Cuza]. In acei ani, replicile in limba romana alternau cu cele in limba franceza.

1.1857

.

Odata cu aparitia Teatrului cel Mare locul prinde viata. Cafenele ca Fialkowski, Brofft, Hugues, Riegler, Frascati, Otetelesanu se infiinteaza si devin celebre, adunand boema Bucurestilor, formata din actori, scriitori si gazetari, dar si oameni politici, calatori. Aparitia primelor trotuare fac posibile promenadele bucurestenilor pe Podul Mogosoaiei. Hotelurile Brofft [devenit apoi Continental], Hugues, English, Otetelesanu prospera oferind pensiune sau doar gazduire numerosilor clienti, dintre care unii – personalitati ale veacului XIX.

Pasii unor mari oameni au rasunat pe pavajul Pietei Teatrului : Lev Tolstoi, Sarah Bernardt, Ion C. Bratianu, Osman Pasa, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Alexandru Averescu s.a.

.

Schita Pietei pe la 1890 :

1a.Piata Teatrului si cladirile din jur, pe la 1890

.

Statia de trasuri ce se gasea in fata Caselor Otelesanu pe la 1850, se va muta chiar in fata Teatrului. Zorii unei zile la sfarsit de veac ; primele trasuri apar in Piata iar salubritatea isi face serviciul zilnic :

2.1899

.

Peste un ceas-doua locul prinde viata, vanzatorii de ziare ofera  “Universul”  si “Adevarul” de dimineata functionarilor aflati in drum catre birou si primilor clienti ai cafenelelor ; apar si comisionarii gata sa-si ofere serviciile. Piata Teatrului se umple de trasuri :

3.1900-

.

Dupa amiaza tarzie de vara torida la 1900 ; locul se linisteste pentru 2-3 ceasuri, dar seara va insuflti iar Piata : va incepe spectacolul la Otetelesanu si la National, iar petrecaretii vor lua cu asalt berariile si gradinile :

4.1901

.

Anii trec, apar primele taximetre aliniate langa trasurile din Piata :

5.1912

.

Anii Primului Razboi raresc trecatorii din Piata Teatrului :

6.1916-

7.1918

.

Anii ‘20 si ‘30 aduc din nou animatia pe Calea Victoriei. Strada e plina de oameni si masini ; ce se intampla ?  Se deschidea vreun Mall ?  Nu. Timpul lor nu venise inca. Era o zi frumoasa de duminica si bucurestenii iesisera pur si simplu la plimbare si la distractie.

8.1925-

9.1930

10.1932

.

Anii ‘30 ; vanzator ambulant de covoare persane in fata Hotelului Continental :

11.1933

.

Intrunire a Societatii Scriitorilor la Teatrul National :

12.1934=

.

In anii ‘30 in Piata Teatrului isi face loc cu coatele progresul arhitectonic, purtand intr-o mana tarnacopul si in cealalta forme geometrice colturoase ce vor domina in continuare toata Calea Victoriei. Pe locul imobilelor Fialkowsky, Vanic, Otetelesanu, dar si pe locul istoricei Berarii Gambrinus [adevarata "Academie" a chefliilor lui Caragiale, ce se gasea langa Casa Fialkowsky, pe Str Campineanu nr.4 ***] se vor ridica blocuri :

13.1935

14.1940~

15.1940=

.

In acesti ani dispar castanii batrani de langa Teatru, iar trasurile sunt inlocuite definitiv de taximetre-automobile :

16.1935-

.

Incepe iar sa miroase a praf de pusca, norii amenintatori ai unui nou razboi plutesc in aer :

17.1936=

18.1937

.

1940, spectacol la National sustinut de Straja Tarii [organizatie de tineret fondata si patronata de regele Carol II] ; teatrul isi traieste ultimii ani :

19.1940---

.

Bombardamentele din 1944 vor produce distrugerea vechiului Teatru National care va trebui demolat ; recuzita teatrului, care din precautie fusese transportata anterior in provincie, va fi confiscata de trupele sovietice “eliberatoare ” in contul despagubirilor de razboi.

O legenda a luat sfarsit. Pe rand au disparut din Piata plina de povesti si istorie vechile cladiri, cafenelele, berariile, restaurantele si cofetariile cu faima, floraresele, vanzatorii ambulanti, comisionarii, trasurile, tramvaiul cu cai care urca pe Str Campineanu venind de la Gara si mergand pana la Mosi, castanii batrani, Sala Bossel, Terasa Otetelesanu, si, in final, insusi Teatrul cel Mare.

Ce mai ofera azi acest loc ?  Doar un spatiu de trecere, pe jos, dar mai ales cu masina … pe trotuare nu mai zaboveste nimeni si nici nu-si da aici intalniri … devii dubios daca te-nvarti prea mult pe aici si poti fi luat la intrebari de vreun bodyguard de hotel sau al postului TV din apropiere. Doar ca nu scrie STATIONAREA INTERZISA. Intr-o seara, acum o luna, am vazut intunecate toate ferestrele proaspat redeschisului Hotel Continental. Pustietate ?  Pe usile cladirilor fostei Piete nu prea iese si intra nimeni. Exceptie – uneori, sambata seara, o anumita animatie la Hotelul Novotel. De dimineata pana seara, mai mult automobile decat trecatori, care alearga si claxoneaza, indreptandu-se cu toata viteza – incotro ?  Putinii pietoni sunt turisti straini care nu se opresc in fosta Piata fiindca nu au de ce, trec doar spre Piata Palatului care inca mai are ceva de oferit. Pana si Palatul Telefoanelor este azi un loc inchis ; ce se intampla acolo inauntru ?  Mister. Inainte-vreme, aici intrau abonatii sa-si plateasca factura ; tot aici era coletaria internationala. Fosta Piata este marginita azi de cladiri semi-ermetice.

———————–

Sa plangem ?  Nu (desi la demolarea Terasei Otetelesanu scriitorii si ziaristii, fosti clienti ai localului, au scris necroloage). Sa ne intrebam doar : ce-am avut si ce-am pierdut in Bucuresti ?  Multe. Multe cladiri si locuri iubite, odinioara simboluri ale orasului. Printre ele, Piata Teatrului.

STICLA-BETON-MODERNITATE-FUNCTIONALISM :

20.Novotel-

.

Iluzia Teatrului National de pe Calea Victoriei :

21.Novotel2

.

Fotografie catre fosta Piata a Teatrului : imagine cu blocuri, luata dintre alte blocuri :

30.2009

—————————————-

Q : A mai ramas ceva  [de demolat]  in Piata Teatrului ??? …

===================================================================

***Un articol interesant despre Beraria Gambrinus, scris de Radu Oltean, puteti citi aici :

art historia: Gambrinus