Bucurestii Vechi

Pe fostul Pod al Mogosoaiei, pe locul actualei Sali Savoy a Teatrului de Revista si a Palatului Telefoanelor,

pe la 1830 este mentionata casa si gradina vornicului Rasti. Inainte de 1850 acesta vinde casa si gradina imensa, acoperita cu copaci batrani, marelui vornic Iancu Otetelesanu. Aceasta proprietate are, ca si familia Otetelesanu, o poveste interesanta pe care o vom evoca in continuare, pe parcursul a doua episoade.

Otetelesanu provenea dintr-o veche si bogata familie boiereasca [Otetelesenii se trag din neamul Buzestilor, capitani ai lui Mihai Viteazul]. In 1842 Iancu Otetelesanu era unul din concesionarii ocnelor de sare ale Munteniei [Ion Ghica - Scrisori catre Vasile Alecsandri], fapt care i-a sporit si mai mult averea, iar in 1845 a fost numit presedinte al Sfatului Orasenesc [stramosul Consiliului Municipal de azi].

Pe harta maiorului Borroczyn din 1854, putem vedea proprietatea lui Otetelesanu si vecinatatile din acea vreme [cu linie punctata - traseul Caii Mogosoaiei] :

.

.

In 1860 pe Calea Mogosoaiei, langa casele in care locuia Otetelesanu, s-a deschis Hotelul Otetelesanu, cladire cu un etaj, pe locul Salii Savoy de azi. In iarna anului 1872 dupa ce hotelul a fost cuprins de un incendiu, “… pe o zi de ger groaznic, care transforma in turturi de gheata apa aruncata de pompieri” [isi aminteste Spiru Haret], francezul Papa Gillet [fost bucatar al Principelui Carol] care tinea vizavi, in Casa Bossel, Restaurantul Frascati,

repara cladirea si ii adauga inca un etaj, apoi isi muta aici restaurantul si il completeaza cu o cafenea.

In 1875 in cladire se deschide Hotelul Frascati, dar datorita bunei faime pe care o avusese vechiul hotel, alaturi de noua firma va fi mentinuta cativa ani si cea veche :

.

.

In anul 1878, Papa Gillet devine proprietar al hotelului ; anii Razboiului de Independenta au facut celebre cafeneaua si restaurantul Frascati.

Hotelul Frascati si celelalte cladiri din Piata Teatrului, in 1892 :

.

.

[Spre sfarsitul veacului XIX cealalta parte a proprietatii, de langa hotel, pe locul pe care azi avem Palatul Telefoanelor si in vechea gradina din spatele casei Otetelesenilor, devine Terasa si Parcul Otetelesanu. Aceasta vecinatate va da un suflu nou hotelului, care comunica direct cu acest loc de agrement ; despre Terasa si Parcul Otetelesanu - in episodul urmator].

La inceput de veac XX, Hotelul Frascati si Casa Lahovary de vizavi, care era sediu al ziarului conservator  “L’Independence Roumaine”  si al “Clubului Tinerimii” :

.

.

Hotelul Frascati si imobilele alaturate, spre Piata Sarindar, la 1910 :

.

.

1927 – hotelul acoperit cu reclame interbelice si Teatrul National :

.

.

1928 – piticul Samson pe bicicleta sa, facandu-si plimbarea zilnica pe Calea Victoriei, trece prin fata Hotelului Frascati :

.

.

Anii  ‘30 aduc multe schimbari pe Calea Victoriei – cladiri vechi au cazut sub loviturile tarnacoapelor, facand loc unor imobile noi ; Palatul Telefoanelor [in fundal] este noul vecin al hotelului care este deja dezafectat, traindu-si ultimele zile :

.

.

1935 – hotelul este demolat :

.

.

1935 – pe locul Hotelului Frascati, Societatea Generala construieste in stil Art-deco, dupa proiectul arhitectului Jean Monda, Palatul Frascati, avand la parter magazine, dar si Sala Cinematografului  “Rio”  [***] :

.

.

Constantin Tanase si trupa sa  “Carabus” [infiintata inca din 1919], deschide la sfarsitul anilor  ‘30  Teatrul  “Carabus”  in fosta Sala de cinema Rio. Facand haz de necaz cu umorul sau devenit proverbial, Tanase

patrunde in sufletele cetateanului de rand care indura vicisitudini de tot felul si creeaza o traditie de spectacole de comedie si cabaret :

“Ne-am trezit din hibernare / Si-am strigat cat am putut / Sus cutare! Jos cutare! / Si cu asta ce-am facut?/ … Ia coruptia amploare / Cum nicicand nu s-a vazut / Scoatem totul la vanzare / Si cu asta ce-am facut? / Pentru a castiga o paine / Multi o iau de la-nceput / Ratacesc prin tari straine  / Si cu asta ce-am facut? / … Pleaca-ai nostri, vin ai nostri / E sloganul cunoscut / Iarasi am votat ca prostii / Si cu asta ce-am facut?” [cuplet compus si interpretat de C. Tanase in 1939].

Un afis de la inceputul anilor  ‘50  ne prezinta oameni de teatru si muzicieni de prestigiu, realizatori ai spectacolului : N. Stroe, Aurel Felea, Elly Roman, Sergiu Malagamba :

.

.

La Teatrul de Revista s-au lansat mari artisti ca Maria Tanase si Horia Serbanescu.

Ulterior, aici s-au format si alti artisti de valoare : Stela Popescu, Alexandru Arsinel, Cristina Stamate, Nae Lazarescu, Vasile Muraru.

Acum douazeci de ani, Teatrul de Revista a capatat cu indreptatire numele marelui actor Tanase [decedat in 1945, in conditii nu prea clare].

Dupa cativa ani de reparatii si consolidari care s-au facut imobilului Frascati, in septembrie 2009, in perioada Zilelor Bucurestilor, a avut loc redeschiderea Salii Savoy a Teatrului de Revista, in prezenta Presedintelui Romaniei, a Primarului General, a directorului teatrului Alexandru Arsinel si a altor personalitati ale lumii teatrale, cu un spectacol-colaj din stagiunea anului trecut.

——————————————-

*** Un articol interesant despre  “valul”  Art-deco  in arhitectura interbelica bucuresteana puteti citi aici :

locuri în bucureşti…: Sala Frascati rediviva

——————————————–

DESPRE  POVESTEA  FAMILIEI  OTETELESANU  SI  A  TERASEI  OTETELESANU,  IN EPISODUL  VIITOR.