Bucurestii Vechi

Vizavi de Palatul Telefoanelor este un imobil construit inaintea Primului Razboi Mondial, strabatut de Pasajul Victoria. Pasajul ne apare azi ca un loc mai degraba pustiu, fara atractii, o simpla trecere intre Calea Victoriei si Str Academiei. La strada, Teatrul “Tandarica” si Magazinul Yamaha. Si totusi, acum multi ani, aici a fost unul din cele mai pline de viata locuri ale Bucurestilor.

.

Vom cobora in timp cu mai bine de un veac si jumatate si vom revedea schita Pietei Teatrului :

.

In 1839, omul de afaceri ardelean Frederik Bossel cumpara la “mezat” [licitatie] corpul nordic al caselor Ghica plus un teren, ce se gaseau pe Podul Mogosoaiei, in curtea vechiului Palat Dumitrache Ghica. Bossel modifica cladirea si o extinde transformand-o intr-un han sau hotel care avea un singur etaj.

Casa Bossel va strajui trei sferturi de veac Podul Mogosoaiei, fiind martora la daramarea Hanului Filaret si la construirea Teatrului cel Mare, la prefacerea Casei Ghica in Hotelul Brofft si la ridicarea Continentalului, la construirea Casei Resch si a Hotelului Hugues.

Unul din primii chiriasi ai cladirii a fost, in anii 1841-1842, Casa Orasului [Primaria Generala] ; in acei ani localul Primariei era in constructie [dupa proiectul lui Villacrosse] si se va ridica  in vecinatatea Hanului Manuc [Hala Ghica va fi construita ulterior, in spatiul dintre Primarie si han].

Apoi, etajul Casei Bossel a functionat ca hotel, iar in spatiile de la parter erau pravalii.

Intr-o fotografie facuta de Ludwig Angerer in 1856 de la una din ferestrele Teatrului putem vedea in fundal Turnul Coltei [adevarata emblema a orasului, care va fi daramat, cu sau fara motiv, in anul 1888], Biserica Sf Sava si o parte a vechii Academii de la Sf Sava [pe acest loc se va ridica in anii 1857-1864 Universitatea bucuresteana], Biserica Sf Gheorghe Nou proaspat restaurata de Xavier Villacrosse dupa Marele Foc din martie 1847 si turla Baratiei.

In prim plan vedem Casa Bossel avand la parter : vinaria “Au Gourmand” si o librarie, ambele apartinand lui C.A. Rosetti [care fusese trimis cativa ani in exil pentru participarea la miscarea pasoptista], precum si atelierul fotografic al lui Carol Popp de Szathmari [peste cativa ani el va avea atelierul si locuinta intr-o cladire situata in curtea Casei Greceanu - azi Blocul cu Pizza Hut de pe coltul Bd Elisabeta cu Calea Victoriei - si va deveni fotograf si pictor al Curtii] :

In dreapta imaginii lui Angerer vedem palatul banului Ghica si Tribunalul Municipal [acest tribunal va fi mutat ulterior intr-o cladire ce se gasea in actuala Piata Valter Maracineanu].

In 1846-1847 Bossel adauga un corp nou in partea de sud a cladirii ; la etajul sau va fi, pentru cateva decenii, faimoasa Sala Bossel [cu usi si ferestre gotice in fotografia lui Angerer de mai sus], loc destinat balurilor si spectacolelor de teatru pentru bucurestenii cu dare de mana. Inainte de construirea Teatrului National [1846-1852], Sala Bossel si mai vechea Sala Slatineanu erau singurele locuri selecte pentru spectacole si baluri din Bucurestii acelor ani [Sala Slatineanu fusese ridicata in 1828 de  italianul Momolo in curtea caselor Slatineanu - functiona la etajul viitoarei Case Capsa - si s-a numit si Sala Momolo ; pe la 1875 Grigore Capsa desfiinteaza sala si amenajeaza camere de hotel].

Dupa 1852, Sala Bossel va fi denumita Teatrul cel mic, iar Nationalul – Teatrul cel Mare.

.

Evenimentele revolutionare din vara anului 1848

au provocat ocuparea Bucurestilor de catre trupele turcesti, la care s-au adaugat apoi si cele ruse. Caimacamia Munteniei a organizat in Sala Bossel un bal in cinstea ocupantilor : “Sciri Ofitiale … Bucuresci … La 30 ale incetatei luni [octombrie 1848] Excelenta Sa dl. Marele Logofat al Dreptatii C. Cantacuzino, Caimacamul tarii [conducator interimar], a dat un  bal maret in frumoasa sala ce … s-a cladit de dl. Bossel … Aceasta incapere precum si apartamentele de langa dansa erau decorate si luminate cu tot luxul putincios … Inaltele persoane locuitoare astazi in capitala noastra, reprezenatantii celorlalte puteri cu amploiatii cei mai insemnati ai cantelariilor lor, staburile amandurora armiilor cu ofiterii lor de toate gradurile, clasa de sus a societatii, un numar de slujbasi si de negustori se adunasera aci … Cucoanele noastre se intreceau in eleganta la toaleta si in nobleta in maniere …”

In 1850, in timp ce peste drum Teatrul National era in plina constructie, in Casa Bossel isi stabileste pravalia cofetarul italian Giovanni care va deveni foarte apreciat in capitala noastra. Cofetarul adusese in Bucuresti delicioasele sortimente de inghetata italiana [peste ani, cofetaria Giovanni se va muta in fata Palatului Domnesc, iar apoi, la parterul Casei Fialkowsky].

.

[Intre anii 1855-1859 Frederik Bossel cumpara in apropiere , tot pe Podul Mogosoaiei, un teren al lui Pericle Ghica si construieste Pasajul Roman care timp de cateva decenii va gazdui cafenele celebre si edituri de prima marime ; pe locul pasajului avem azi Magazinul Muzica].

O fotografie din 1869 a lui M. Baer facuta de la etajul Pasajului Roman ne infatiseaza Casa si Sala Bossel, incadrate de Palatul Ghica si de Casa Resch. In prim-plan avem Casa Vanic si Hotelul Brofft acoperind Hotelul Hugues :

.

Sala Bossel organiza saptamanal baluri, precum si spectacole tinute de trupe romanesti sau straine.

Gh. Crutzescu evoca : “Sala Bossel avea 22 de loje, 330 de staluri, iar deasupra avea o galerie unde biletul era doar 1 leu. Opereta franceza si germana, scamatorii … “. Iata cum isi faceau reclama unii din artistii de la Sala Bossel :

” … d-l Humpf, flautist distins care a avut onoarea sa se produca in fata M.S. Imperiale Sultanul la chioscul de la Top-Hane si care, in semn de inalta pretuire a primit de la M.Sa o tabachera cu diamante …”

” … d-l Apollinaire de Kontzky, prima vioara solo a Imparatului Rusiei”.

.

Constantin Bacalbasa ne povesteste : “La Sala Bossel juca mai mult Matei Millo cu trupa lui ["Lipitorile satelor", "Avarul" de Moliere, "Nunta lui Figaro", "Paraponisitii" etc.]  comedii si vodeviluri [axa Strazii Matei Millo este situata intre fostul Teatru National si fosta Sala Bossel, pentru ca actorul a jucat pe ambele scene] in timp ce M.Pascaly juca mai mult la Teatrul National” … ” … Cand am venit in Bucuresti [1871] era un singur bal mascat de elita, acesta era balul de la Sala Bossel … Intr-o duminica seara fusesem la teatru [National] in companie, dar la iesire ne opriram in fata Salii Bossel. Era aproape miezul noptii : mastile [tinere fete mascate], unele intrau si altele ieseau. Pe strada tinerii le apostrofau si  “se legau de ele”. Mastile ripostau si mergeau repede. In serile de bal mascat, joile si duminicile, era un spectacol pe care nu-l mai vedem azi pe Calea Victoriei … Aveam 18 ani cand am intrat prima oara la Bossel. Cu toate ifosele ce-mi dadeam ca sa ma arat degajat, cu toate ca-mi luam aere de Don Juan rafinat, masculitele experimentate m-au cunoscut dintr-o ochire ca sunt ageamiu. Doua masti in domino negru m-au luat in primire … m-au dus la bufet si m-au silit sa le platesc un cornet de bomboane. Costa 4 lei. [apoi, mastile vindeau inapoi chelnerului cornetul cu numai 2 lei, castigandu-si astfel existenta].

Balurile, mai ales cele mascate, erau gustate chiar mai mult decat comediile si vodevilurile. Grup de tineri pregatiti sa mearga la balul mascat, in 1888 :

.

In 1863 Casa si Sala Bossel au fost cumparate de bancherul Isaac Menachem care le-a lasat mostenire bancherului Leon Mercus ; cladirea se va numi o vreme Hanul Mercus.

Intr-o fotografie din 1874 realizata de Franz Duschek vedem in stanga Casa si Sala Bossel, in fundal Grand Hotel du Boulevard [ce fusese de curand construit], Biserica Sarindar care va fi demolata spre sfarsitul veacului [facand loc Pietei Sarindar si mai tarziu, si Cercului Militar], iar in dreapta – Hotelul Otetelesanu.

La parterul Casei Bossel, in locul atelierului lui Szathmari si a librariei lui Rosetti observam selectul Restaurant Frascati, deschis de francezul “papa Gillet”, fost bucatar sef al Palatului Domnesc.

.

In 1875 la Sala Bossel are loc intrunirea publica de deschidere a campaniei electorale liberale pentru alegerile de la Camera : “… Sala nu era mare, ar fi putut incape 500-800 de oameni. Inauntru, mai mult tineret din licee si un numar de studenti universitari. Bineanteles ca toata agentura rosie era acolo”. ["rosii" erau fractiunea liberalilor radicali ; liberalii au castigat alegerile, atat la Camera cat si la Senat si apoi au guvernat tara timp de 12 ani, impunandu-si reformele].

In luna decembrie a aceluiasi an, la Sala Bossel se prezinta “marea pantomima gimnastica si spectaculoasa in un act si sapte tablouri” intitulat  “Hotul de closca sau Furtul nereusit de la Muzeu” [in 1875 tezaurul de la Pietrosa denumit "Closca cu puiii de aur" fusese furat din Muzeul National care se gasea in incinta Universitatii ; a fost recuperat dupa numai doua zile].

.

1890 – birjele din Piata Teatrului, Sala Bossel si Palatul Ghica, peste drum de Teatrul National :

.

1900 – Casa si Sala Bossel, langa Hotelul English :

.

In anul 1906, Societatea Imobiliara devine proprietara cladirii [era o societate anonima cu capital romanesc, specializata in constructii de edificii ; aceasta societate a furnizat comenzi de proiectare lui Arghir Culina si altor arhitecti de valoare ]. In 1913 societatea demoleaza vechile cladiri ale lui Bossel si construieste Palatul Imobiliara. O contributie importanta la arhitectura imobilului a avut Paul Smarandescu.

.

1917 – Capitala se afla sub ocupatia trupelor germane ; patrula germana trecand pe Calea Victoriei si salutand ofiterii germani care se afla pe trotuarul din fata Continentalului. In fundal – Palatul Imobiliara :

.

Calea Victoriei si Imobiliara intr-o zi aglomerata din anii ‘20 [circulatia automobilelor si trasurilor se facea tot in sens unic, acelasi ca cel de azi] :

.

La inceputul anilor ‘20, Pasajul Imobiliara a inceput sa fie de numit si “Victoria”.

Magazine de prestigiu au fost chiriasii Palatului Imobiliara. Firma “RULETA”  s-a mutat aici dupa ce Piata Sf Gheorghe a fost reconfigurata [pe locul vechiului magazin s-a construit Magazinul "Pop si Bunescu", apoi nationalizat si denumit din 1950 Magazinul "Bucuresti"].

Salonul de coafor si infrumusetare  “VICTOR”  vine dupa multi ani sa inlocuiasca vechiul  “Coiffeur Paris”  care se gasea in Casa Bossel intre vinaria si libraria lui Rosetti.

.

Intr-un subsol al Pasajului Imobiliara s-a infiintat in 1940 localul Fu-Chang, primul restaurant cu specific chinezesc din Bucuresti. Datorita situarii sale la adapost de bombardamente, devine in 1944 local de lux, frecventat de bogatasii capitalei. Restaurantul a functionat pana in anii ‘50.

Tot in Pasaj s-a deschis in 1933 birtul “Mercur”, vestit pentru specialitatile din carne si pentru cea mai buna ciorba de burta din Bucuresti. In anii ‘90 localul inca mai functiona.

La inceputul anilor ‘50 este mentionata la subsolul din centrul Pasajului parfumeria “La Panaitopol”, de unde barbatii “cu staif”  isi puteau achizitiona colonia la moda “Paciuli”, importata din India.

In perioada interbelica, la strada, la parterul cladirii a fost multi ani magazinul lui Jean Feder, specializat in instrumente muzicale, partituri, editura muzicala, gramofoane si placi de patefon, activitati de impresariat artistic [Jean Feder a fost ucenicul lui Constantin Ghebauer, cel care a deschis primul magazin de articole muzicale in Bucuresti si care devenise furnizor al Curtii Regale]. Intamplator sau nu, azi avem in locul lui Feder, Magazinul Yamaha, cu acelasi specific.

.

La etajele cladirii a avut pentru un timp redactia ziarul de orientare legionara “Cuvantul” al lui Nae Ionescu :

.

Unul din cele mai vechi cinematografe din Bucuresti, si pentru o vreme, cea mai eleganta sala, Cinema “Select” a functionat aici. In imaginea de la inceputul anilor ‘30, reclama unui film american cu celebra actrita Constance Bennet :

.

Dupa instalarea regimului comunist, sala de cinema a fost alocata Teatrului “Tandarica” [Teatrul "Tandarica" s-a infiintat dupa razboi si primul sau local a fost in Sala Liedertafel ce se gasea pe locul aripii noi a Arhitecturii].

In zilele “Revolutiei” din decembrie 1989, cladirea s-a aflat la intretaierea tirurilor dintre armata si “teroristi” (!!!) ca si alte edificii de pe Calea Victoriei :

.

Pasajul Victoria, fost “Imobiliara”, fost Casa Bossel, in zilele noastre :

====================

VA URMA.